marți, 29 noiembrie 2011

Tandreţe şi alte lucruri rare

      În întunericul din sală, mă ţine de mână, mă mângâie pe degete, îmi frământă pielea. Se apleacă spre mine şi îmi şopteşte la ureche: " Ce perniţe haioase ai la mâini!" în timp ce mă apasă în palmă.
      Are momente de tandreţe şi de joacă care mă cuceresc. E haios să descoperi la un tip de 39 de ani asemenea momente. Deja suntem la al doilea film. După primul film, ne-am oprit la el acasă. Deşi părea atât de tandru, am avut surpriza neplăcută să văd ca nu se sărută. Sexul a fost unul agresiv şi dominator; plăcut, dar lipsit de o intimitate prea bogată.
      Acum suntem la al doilea film, însă nu suntem singuri. Mai e cu noi cel mai bun prieten al lui aşa ca seara se încheie imediat după film.
      Este o excepţie. Am întâlnit băieţi tineri deschişi, haioşi şi spontani. Capabili de a se îndrăgosti. Am întâlnit bărbaţi copţi care nu mai pot să îşi dea şansa de a fi relaxaţi, spontani şi deschişi faţă de cei din jurul lor. Foarte rar am găsit un om de vârsta mea care să nu fie blazat în dragoste şi care să nu fie blocat în ciclul rutinei zilnice. Incapabili de dragoste în aparenţă.
      Îmi plac excepţiile, îmi plac surprizele. Aş vrea să îl revăd şi să îl sărut... măcar o dată.
Sunt ca un burete ce absoarbe tandreţe. Hai, ia-mă de mână!

duminică, 23 octombrie 2011

Scorţişoară, ghimbir, cardamom şi piper negru

     Mă sărută blând. Eu sunt aşezat într-un scaun confortabil de piele şi ne uităm la muzică pe Youtube. Lady Gaga la GayPride Roma 2011 - Edge of glory. Se apleacă peste spătarul scaunului înalt şi mă sărută. Mă sărută invers, dar cu toate acestea buzele lui se potrivesc perfect cu buzele mele.
     Are barba scurtă şi îngrijită. Puţin mai înalt decât mine. Brunet cu ochii albaştri. Şi un zâmbet limpede. Tatuat pe spate, tatuat pe braţ, hmm. Ceva în sufletul mei ticăie ca o bombă cu ceas. Bem un ceai foarte aromat, care parcă stârneşte emoţii în mine în loc să le calmeze. Scorţişoară, ghimbir, cardamom şi piper negru. Mă sărută puternic şi îl simt foarte aproape de mine.
     Mergem spre pat. Se aşează uşor peste mine şi mă sărută în continuare. Este acel tip pe care îl simţi aproape de suflet, dar pentru care trebuie să îţi strângi toată puterea să îi poţi da drumul mai apoi. Aş vrea să îi strig ce mult ma atrage. Tac.
     Acum după ce totul s-a consumat rămânem întinşi în pat şi mă sărută. Da, există se pare şi tipi din ăştia care ştiu să sărute după. Aş vrea să îi strig ce mult imi place de el. Îl muşc de buză. Sunt buzele mele pe care trebuie să le muşc ca să nu spun ce nu trebuie.
     Scorţişoară, ghimbir, cardamom şi piper negru.

luni, 10 octombrie 2011

Punct şi de la capăt

     Îmi spune: "Ştii am să îţi spun ceva ce nu am mai spus: îmi pare rău." Regretele lui vin însă prea târziu. Mult prea târziu. Ele ar fi trebuit să vină în primele zile de la plecarea sa intempestivă la Braşov. Într-o zi mi-a spus că nu mai poate suporta Bucureştiul şi că trebuie să plece. Atunci când aceste scuze încă mai contau.
      Trebuiau să fi venit atunci când nu adormeam decât la trei sau patru dimineaţa. Şi atunci când adormeam, visam tot felul de grozăvii. Coşmare. Trebuiau să vină atunci când vorbeam la telefon cel puţin de patru ori pe zi. Dar deşi am ascultat cu urechile şi sufletul deschise aceste vorbe nu au venit. Au venit prea târziu, mult prea târziu. Livorno e departe. Totul s-a schimbat. Eu ... m-am schimbat.
      Dar e bine. Deşi sunt din nou singur. Sunt mai tare.

marți, 31 mai 2011

August. Roma. Italia.

     Italia... Ador Italia. Cred ca am fost acolo de vreo opt ori si nu m-as satura sa revin. Ba chiar la un moment dat, impreuna cu ex-ul meu luam in considerare foarte serios optiunea de a ne muta definitiv acolo. Si inca nu ma las asa usor, ma impregnez cu italiana zilnic ascultand un radio online - DeeGay Radio Classic. Ba chiar majoritatea programelor instalate - inclusiv Windows 7 - sunt tot in italiana. Tara asta este infiltrata foarte tare in sufletul meu. La Roma ma simt acasa cum nu ma simt in nici un oras din Romania. Nici macar cand revin in Bucuresti dupa o plecare mai indelungata.
     Acum aproape un an ex-ul meu a decis sa emigreze chiar acolo. La cineva de pe acolo. Am crezut ca am sa ajung sa urasc tara asta. Am crezut ca am sa urasc orasul Roma. Simteam ca si cum imi rapeste un ideal si l-am invidiat pentru faptul ca a ajuns sa traiasca acolo si eu nu. Stiu, acest ideal nu exista, tara asta plina de soare si de miros de plante mediteraneene nu este raiul pe pamant. Au si ei problemele lor inclusiv cele legate de viata gay. Si totusi....
     In ultimele luni am cunoscut vreo 4 tipi care urmeaza sa plece acolo ori pe perioada verii ori sa emigreze acolo. Ultimul pe care l-am cunoscut - D - a plecat chiar azi spre Livorno, Italia pentru o perioada de doua - trei luni. Nu e la prima plecare. A fost si el de cinci sau sase ori. El a fost la munca iar eu in vacante. Nu se poate face comparatie.
     A fost tare greu sa il conduc la aeroport. Emotii vechi si noi s-au contopit azi in sufletul meu. Am revazut geamul unde l-am zarit pe ex-ul revenind dupa un weekend la Roma. Nu trecuse nici macar o saptamana de cand ma anuntase si eu inca nu vroiam sa sa accept realitatea. Si atunci m-am dus la aeroport si l-am vazut. Atunci sufletul meu a ars in lacrimi. A fost insa singura modalitate prin care puteam sa ma desprind. O terapie soc. Lacrimile mi se scurgeau fara incetare pana am ajuns inapoi in Rahova. Nu imi pasa de taximetrist. Chiar deloc.
     De atunci nu am revenit pe Baneasa. In schimb azi am revazut totul. Diferenta a constat in faptul ca azi D imi spunea ca nu vrea sa ma piarda si ca pleaca cu sufletul greu. Ca ar vrea ca sa apara o furtuna si zborul lui sa fie anulat. Sa doarma o noapte in bratele mele. Nu stiu ce se va intampla. Nu stiu daca deja exista un "Noi". Dar stiu ca in secret imi doream ca el sa nu fi plecat. Ma imbratiseaza stangaci si ma saruta pe gat. Se abtine cu greu sa nu ma sarute pe gura. Eu sunt o involburare de emotii. Ma stapanesc la fel de greu.
    In ultimele trei saptamani in sufletul meu era liniste. Nu mai simteam nevoia de a face sex cu tipi agatati de pe Romeo, nu ma mai simteam singur. Ma simteam mult mai echilibrat. Si acum... Figura asta de D se decide sa plece la munca in Italia. Ba chiar ma asteapta sa ii fac o vizita la Livorno. Sunt putin dezorientat. Ma plimb aiurea pe strazi cu orele incercand sa ma regasesc. Mi-e foarte greu sa revin acasa. Stau pe banca in parc. Ascult muzica la casti si privesc lumea care trece. Ma plimb. Role. Cinema. Orice.
     Ma uit la biletul de avion care sta la picioarele patului. 13-20 august. Roma.

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Vitamina C

      Este al treilea post. Despre nici un alt tip nu am scris mai mult de un post. Desi el imi spunea ca isi doreste sa nu ajunga pe blogul meu, uite ca a ajuns mai multe postari decat oricine. De fapt, acest post nu este despre el. Este despre mine. La fel ca toate celelalte postari. Incerc sa scriu despre mine si despre ce simt in mine cand intalnesc pe cineva sau ceva mai deosebit in viata mea.
     Am realizat - pentru a nu stiu cata oara - ca nu e suficient ca o persoana sa aiba calitatile care ma atrag sa iasa ceva serios. Iar ce a ramas in urma este un fel de vid. Simt o raceala interioara. Un fel de calm. Ma uit la profilele de pe Romeo cumva indiferent. Am scos optiunea de Relatie de pe profil. Apoi am pus-o la loc.
     Cred ca am trecut intr-o alta etapa a maturizarii mele tardive. Uitandu-ma inapoi realizez ca era suficient ca cineva sa imi fie pe plac si ca eu sa ii fiu pe plac si sa incep sa cred ca sunt indragostit. Poate ca eram.
     C era un tip cu care simteam ca m-as putea potrivi. Dar etapa vietii in care te afli este cruciala. Te poti potrivi cu cineva, dar acel cineva poate sa aiba alte prioritati decat persoana ta. C nu este in acea perioada in care am putea fi impreuna. Poate nu va fi niciodata. De fapt, dupa o singura luna in care am vorbit si ne-am vazut - acum am ajuns din nou, straini. Aproape. Probabil daca as suna mi-ar raspunde cu vocea lui dintotdeauna. O voce masculina care intotdeauna m-a tulburat. Uneori as vrea sa sun. Uneori as vrea sa ma sune sa ma scoata in oras la o bere.
    Dar viata iti scoate in cale tot felul de oameni. Acum doua weekend-uri am avut in vizita un alt C. Foarte sexual. Foarte tandru. Au fost patru zile foarte pline. Apoi am fost la Brasov. Acolo altfel de experiente senzoriale. Si emotionale. Just sex. A urmat altcineva. O tatonare romantica. Placuta. Apoi alte 24 de ore si mult sex. Cu un tip de treaba si foarte glumet si relaxat.
     Cred ca imi doream cu tot dinadinsul o relatie. Am ajuns la concluzia ca "vanam" o relatie. Dar asta nu inseamna ca ceea ce simteam era neadevarat. Imi doresc si acum asa ceva, desi am fost tentat sa o scot de pe profil. Apoi am pus la loc. Pentru ca imi doresc un om cu care sa pot comunica si care sa comunice cu mine. As vrea pe cineva care sa ma sune doar pentru ca sa ma intrebe ce fac. Sa vina si sa adormim imbratisati. Sa privim un film impreuna. Cineva care sa poata sa faca sex cu mine si sa ma priveasca in ochi si sa stiu ca ma doreste si dupa ce a ejaculat. Vreau pe cineva care sa ii combine pe cei doi C. O pastila? Vitamina C.
Vreun doritor?

luni, 11 aprilie 2011

La farmacie, baiete!

     Trebuie sa imi gasesc o farmacie buna. Aparent nu ar trebui sa fie nici o problema, oriunde te duci vezi in jurul tau cel putin una. Sa ma duc la tejghea si sa cer "Un pachet de indiferenta. Un flacon de detasare. Si puneti si un bax de nesimtire" (asta se da  intotdeauna la cantitati mari). Ar trebui sa iau niste doze de elefant... Si dimineata, si la pranz si seara.
     O imbratisare? Nu, ca e prea emotionala. Un sarut? Nu, e prea romantic. Sex. Da. Da. Da. Dar fara nici o alta obligatie. Nimeni nu trebuie sa se apropie prea mult de celalat.
     Dupa finalizare, spalam transpiratii, sperma si emotii. Toate se scurg in canalizare si putem fi din nou unii nevinovati, sau indiferenti, sau detasati. Unii chiar pot fi heterosexuali. Si putem sa avem din nou iluzia de a fi din nou stapani pe propriul destin. Si liberi de orice constrangere emotionala. O iluzie - suntem mai putin liberi de limitele interne. Cele care ne fac marginiti si cumva egoisti.
    Hmm, ar fi bine daca tratamentul ar da rezultate. Uite... am pregatit pastila de indiferenta. Si pe aia de detasare. Pe aia de nesimtire, nu o sa o iau.
     Nu azi.

joi, 7 aprilie 2011

In camera e intuneric. Liniste.

     Doarme. Respira adanc in linistea camerei. Geme usor in somn visand lucruri inca neintamplate sau lucruri care nu se vor intampla niciodata. Il mangai usor pe par. Il sarut pe umarul ramas dezvelit. Talpile noastre goale se ating transmitand o caldura erotica. Dar... Somnul refuza sa vina. Nu am dormit aproape deloc.
     In toate datile in care ne-am intalnit a vorbit destul de putin. In seara asta a vorbit. Dintr-o rasuflare. Eu nu puteam sa spun nimic pentru ca orice as fi spus nu ar fi ajutat la nimic. Asa ca tac si il ascult. Il privesc.
     As vrea sa ii vindec ranile. As vrea sa imi vindec ranile. As vrea sa ii alung temerile. L-as strange in brate si l-as contopi cu mine. Acum zambeste in somn. Trecutul ne condamna sa nu avem viitor. Ne condamna la un viitor neclar, un altfel de viitor decat acela pe care mi l-as fi dorit eu. Tarele si temerile si ranile trecutului dor, facandu-ne uneori sa ne dorim mult mai putin decat meritam. Oamenii sufera, temandu-se sa nu sufere.
     Il iau din nou in brate. In camera e intuneric. Liniste.
     ...
     Urlu si nu ma aude nimeni.

joi, 24 martie 2011

As vrea ...

     Aseara m-am plimbat prin centru... Aveam o pofta nebuna de a ma plimba prin oras. Intotdeauna mi-au placut orasele aglomerate. Unde lumea se plimba. Unde exista o agitatie mare, un continuu du-te-vino. Reclame luminoase. Claxoane. Vorbesc la telefon. Ma intalnesc cu niste prieteni pe strada. Ne salutam si imi continui plimbarea. Zambete. Neoane. Trecatori care alearga, strigand unul dupa altul. Magazine. Sex-shop-uri. Agentii de turism. Frumos..., visez din nou la excursia la bulgari. Ajung in Universitate, lumea iese de la un spectacol. Multa. Eleganta. Zambete. Indragostitii sau prietenii se asteapta in Pasaj. Trec printre ei mai departe. Ascult Buddha Bar - Ocean . As vrea ...
     Drumul ma atrage. Muzica imi rasuna in urechi iar zgomotul orasului se aude acum infundat. Placut. Ca un zumzet relaxant. Fara stridente. Sunt tentat sa ma plimb prin Centrul Vechi. Nu stiu de ce il percep intunecat si neinteresant. Cel putin pentru aceasta seara. Ma gandesc la Cismigiu. Aceeasi senzatie. As vrea sa ma sui la volan si sa conduc in noapte. Ma multumesc sa ma indrept spre Unirii. Cineva se plimba cu rolele. E tentant. Abia astept sa mi le pun si eu in weekend in picioare si sa dau o fuga prin Herastrau. Acolo chiar ca ai pe unde sa te plimbi. In jurul meu lumea iese din Centrul Vechi in gasca. Deja e destul de tarziu. E aproape 11 noaptea. Am un sentiment de libertate. As vrea sa continui sa merg si sa ma plimb prin orasul de lumini, insa dupa parcul Unirii totul se intuneca. Simt ca drumul se opreste aici.
     Ma intorc spre Sfantul Gheorghe. As vrea sa fiu undeva la munte si sa privesc stelele. Mi-au ramas in minte de cand eram pe drumul de intoarcere spre Bucuresti si am oprit in mijlocul campiei. Eram cu gasca. Nu era nici o masina. Nu era nici o lumina. Am stins farurile. Era vara si cald si 12 noaptea. Cineva s-a suit pe capota si s-a intins sa priveasca stelele. Mirosea a iarba si a camp. Aici orasul cu luminile sale acopera stelele. Unele abia reusesc sa patrunda.
    Mai sunt cativa oameni in statie care spera ca mai prinda un tramvai. Ma hotarasc sa il astept si eu. Ma duce pe Mosilor. Privesc luminile din apartamente. Fiecare lumina are povestea ei. Unele sunt puternice, unele sunt colorate, unele sunt slabe - intime si senzuale. Reclame. Magazine. Aci aglomeratia e aproape inexistenta. Cateva persoane se grabesc spre casa. Eu nu ma grabesc. Cobor din tramvai. As vrea sa continui sa ma plimb.
     Aici nu mai e nimeni care sa zambeasca. Zambesc eu. Muzica ma face sa merg in continuare. Ajung pe stradute. In fata la o casa o multime de tineri, la o tigara. Priviri. As vrea... Ajung acasa. Opresc muzica. Nu mai zambesc.

joi, 3 martie 2011

Dulce. Amaruie. Doar pixeli colorati ...

     Vocea este disperata. Se simte tristetea si durerea in ea. Prietenul meu are o relatie la distanta cu altcineva, cu un alt prieten drag mie, dar care nu locuieste in Romania. Undeva mai la sud. Unde soarele arde, unde infierbanta sangele si unde poti sa faci plaja si in octombrie. Relatia lor este cu suisuri si coborasuri, sau mai bine spus este una dureroasa, brutalizata de aceasta distanta ce ii desparte. Desigur tehnologia ii ajuta mult - isi petrec fiecare seara povestind, profitand de avantajele netului.
     Imi povesteste ce simte, imi povesteste ce traieste in fiecare zi - nu face altceva decat sa se gandeasca la cel pe care il iubeste. Fiecare vorba imi baga un cutit in inima pentru ca tin la amandoi si as vrea sa le fie mai usor. Dar nu e. Si fiecare cuvant pe care mi-l spune ma face sa ma simt in locul lui.
     Am incercat si eu ceva relatii la distanta. Am cunoscut multi tipi interesanti, sexy si civilizati raspanditi prin tara. O singura data am incercat sa fac sa mearga si m-am dus cam vreo 600 de km. Mint... am mai incercat o data... la doar la vreo 120 de km. Si resimt ceea ce imi spune prietenul meu prin ceea ce am trait eu in acele scurte perioade.
     Uneori stau cu orele in fata monitorului cu webcamul pornit incercand sa ma iluzionez ca persoana aceea este cea care mi se potriveste. Vorbesc chiar si cu un tip din aceeasi tara sudica. Traieste intr-un orasel mic. Imi trimite saruturi si saluturi. Se gandeste la mine si ar vrea sa ma tina in brate. Sa ma sarute. Sa ma cunoasca. Stau si privesc pixelii colorati care sosesc cu viteza luminii. Din Romania sau de aiurea. Un chip frumos. Un zambet seducator. Se trezesc in mine toate dorintele.
     Dureaza doar cateva zile... Apoi creierul spune stop. Nu are sens sa te amagesti, zice. Cand te duci la culcare nu poti tine in brate pixelii colorati. Se dizolva de indata ce monitorul se stinge. Nu poti sa duci pixelii colorati la un film unde sa te tii de mana profitand de intunericul din sala. Nu poti duce pixelii colorati in vizita la prieteni - "Uite el este prietenul meu!" Nu poti juca o carte cu ei. Nu te poti juca cu mana prin parul lor. Pentru ca ei de fapt nu exista langa tine.
     Si asta e senzatia ce o resimt atunci cand intalnesc o tentantie din asta aflata la distanta. Dulce. Amaruie. Doar pixeli colorati...

luni, 21 februarie 2011

Matematica ... Eu nu stiu din astea ...

     Cati ani am? Am 38. Acum 5 luni ex-ul meu M. se urca cu bocancii pe sufletul meu. "Daca mai ne dau o sansa de cinci ani, si nu va functiona, voi fi prea batran ca sa imi pot reface viata. Asa ca nu!" Diferenta dintre noi era de sase. Ar fi fost cu un an mai tanar decat eram eu. Ar fi avut 37 si nu si-ar mai fi putut reface viata. Eu unul vreau-nu-vreau si trebuie sa mi-o refac la 38.
     Nu mi-a placut niciodata matematica. Nu m-a atras dar cred ca nici eu nu i-am dat atentia poate cuvenita. Nu stiu, mi s-a parut cumva inutila, anosta si prea desprinsa din realitate. Si totusi, realitatea spune ca 32 plus 5 fac 37.
     Prin noiembrie, cel care de fapt mi-a dat ideea acestui blog ma invata si el o lectie de matematica: 13 ani (durata fostei mele relatii) impartit la 2 fac 6 (sa zicem). Se pare ca o lege nescrisa a despartirilor spune ca te vei vindeca complet de umbrele despartirii abia dupa o perioada egala cu jumatate din durata acesteia. Aseara aceeasi teorie mi-a fost povestita si de altcineva. Nu sună bine. Nu imi place. 38 plus 6 inseamna 44. Ca sa il citez pe tot pe el, prietenul meu de aseara - "In lumea gay sunt batran, dar altfel sunt chiar OK".
     Da, am sufletul greu, incarcat de multe bagaje mai mult sau mai putin dureroase, mai mult sau mai putin grele. Durere. Emotii spontane. Emotii intense. Dar nu am in asta nici o vina. Nu e vina mea ca m-am despartit la 38 si nu la 30. Sau la oricare alta varsta.
     Voi gresi. Nu sunt si nu voi fi perfect. Voi suferi ca prostul pentru motive reale sau pentru traume lasate in urma. "Si crezi ca esti pregatit?" Nu cred ca am dat raspunsul potrivit. Probabil ca raspunsul dat e potrivit pentru o realitate care urmeaza sa vina.
      Da, o sa fac toate greselile din lume. Insa nu voi face greseala de a astepta sa am 44 de ani si sa fiu complet vindecat.

marți, 15 februarie 2011

Mai da ... sigur, sigur, e gay?

     "Bai chiar e gay tipul ala?" "Da ma, e gay". Sunt la sala si patru tipi de vreo 20 -22 de ani vorbesc intre ei. Vorbesc tare. Eu sunt la bicicleta, sunt cu spatele la ei si pot sa trag cu urechea. "Pai umbla cu o gramada de fete frumoase..." se mira altul. "Pe bune, coaie" vine confirmarea, sigura pe ea. "Toate sunt innebunite dupa el, probabil se simt in siguranta cu el..." Uimitor ce maturi in gandire sunt baietii astia!
     Am vazut o gramada de filme in care un hetero se da drept gay ca sa fie cat mai aproape de o anumita tipa. Uite ca si la noi in Romania exista incipienta aceasta tentatie. "Mai da ... sigur, sigur, e gay?" "Da ma ,stiu sigur ca a luat si muie la niste petreceri, mi-a spus mie cineva!" vine confirmarea finala. Suprema. Zambesc. Imi vine sa rad. Sper sa nu ma vada mustacind in reflexia oglinzilor din sala.
     "Pai poate ii dau si eu muie." se cocoseste unul din ei. "Si eu", zice al patrulea. "Ha, ha, ha, sa i-o tragem toti la muie", fantasmeaza lejer ei. Realizand ca sunt pe un teren minat, si avand in fata ochilor desfasurarea unei astfel de scene, filtrul hetero intra totusi in functiune si il face pe unu sa zica "Da ma, ca tot timpul mi s-a parut ca esti mai diferit. Probabil ca esti si tu!" Se rade in grup iarasi. Sunt cu spatele si nu reusesc sa vad cine ce zice. Se indeparteaza intr-alt colt al salii si vorbele lor se pierd in zumzetul muzicii de fond.
    Noroc ca exista curiozitatea sexuala. Altfel acel "gay" nu ar fi avut parte de nimic. Altfel viata noastra sexuala ar fi foarte plicticoasa. Viata in general ar fi prea plicticoasa. Tu cat de curios esti?

duminică, 6 februarie 2011

Dincolo de cortina

     Sambata seara sunt in Soho. Aproape sambata de sambata. De data asta am fost pentru un eveniment special, a fost o seara fetish si am facut un pic de promovare pentru magazin. Am stat vreo 4 ore impartind pliante si alte materiale promotionale.
     A fost distractiv pentru ca am intalnit o gramada de lume.... dar de dincolo de perdeaua ce separa holul de sala de club rasunau muzica, rasete. Rasunau insistent, rasunau tentant. Siluetele se miscau, se imbratisau, uneori se sarutau. Lumea se simtea bine. Uneori ma simteam singur. In unele momente ma vroiam impreuna cu ei, dansand. Veneau de dincolo colorati, transpirati si imbujorati de dans sau singuratici cu pasi alene. In cautare de prada? Uneori ma simteam singur. Mai venea cineva interesat si rotitele se puneau din nou in miscare si zambeam si conversam putin incercand sa dau lamuririle necesare despre produse sau orice altceva. Reflectoarele si laserele muscau din podeaua holului incercand sa acapareze suprafata ramasa linistita. Se impingeau colorate una pe alta si se fugareau ca si cum faceau parte dintr-un mare flirt. Imi venea sa dansez si sa uit pentru ce venisem acolo. Dar zambeam atunci cand trebuia si totul era foarte bine. Uneori ma simteam singur.
     Cand impartisem tot ce aveam pregatit si deja lumea se obisnuise cu prezenta mea imbracata intr-un tricou de camuflaj (seara fetish, nu?), m-am decis sa imi strang bagajele si sa pasesc dincolo de cortina.
     Mi-am intalnit prietenii. Nu mai eram singur.

miercuri, 2 februarie 2011

Ce status pun azi?

     Ce cauti?, ma intreba deunazi cineva pe Romeo. Daca as sti exact ce caut, probabil mi-as inchide contul. Am inceput cu Prietenie si am facut sex. Vroiam mai mult. Nu mai multi. Au urmat cateva perioade de Nimic. Am facut sex. Vroiam mai mult. Vroiam sa insemne ceva.
     Nu am pus niciodata Chat. Chat oricum faci, zic eu. Incerc sa aflu cateva chestii despre persoana respectiva. Incerc sa vad o poza, doua. Mi se pare de bun-simt sa vezi cu cine stai de vorba asa cum in realitate vezi cu cine stai la masa. Uneori imi place ce vad in poze, alteori ma sperii. Ocupat? De asemenea, niciodata. De ce sa mai tin deschis Romeo daca sunt Ocupat?!
     Uneori sunt Invizibil, uneori e mai bine asa, dar in general sunt conectat pe Intalnire. Adica "nu numai sex". Ajung sa fac sex, dar tot nu ma aleg cu nimic mai mult. As putea pune foarte bine Sex si atunci realitatea ar corespunde statusului meu.
      Cred ca orice status as pune as ajunge sa fac sex... dar daca pui Sex esti o curva, daca pui Prietenie esti naiv, iar daca pui Relatie esti fraier. Ce status sa pun azi?

duminică, 30 ianuarie 2011

Dansez ... langa tine

Dansez mult. Imi place sa dansez. Uneori dansez fara intrerupere cele aproape 4 ore pe care le petrec prin Soho. Relaxant? Obositor? Si una si alta. Azi am simtit un pic de febra la abdomen... sala e de vina.
Azi in Soho am zarit un cunoscut la care ar fi putut sa mi se aprinda calcaiele. Danseaza in fata mea la doi pasi incercand sa stea cat mai mult cu spatele la mine. Am luat recent un ceai impreuna prin oras. Am vazut un film la mine. Are un zambet jmekeresc imi aduce aminte de Motanul din Alice in Tara Minunilor.
Ma evita. Incerc sa nu il stanjenesc cu prezenta si sa nu ma bag in fata lui. Il las sa ma ignore. Se saruta pasional cu cineva. Se imbratiseaza cu altcineva. Cumva imi e mai usor.
Spunea: "Hai sa iesim la o plimbare prin Herastrau!" Eu: "Dar in timpul zilei!" El zambind jmechereste pe mess "Ti-e frica de intuneric??"
Imi place sa ma uit la el, pare sa fie destul de mult peste media de pe Romeo. Sunt ca un burete. Cred ceea ce mi se spune. In prostia mea, cred ca trebuie sa dau toate sansele celui din fata mea, oricine ar fi acesta. Nu a gresit (inca) cu nimic fata de mine. Dupa 4 luni inca ma frig. Uneori mai tare, alteori mai putin.

Nu cu mult timp in urma, dupa o noapte la discoteca, eram imbratisati in intuneric, goi. Il sarutam pe fata, alene, povestind despre mine, despre cei care imi sunt dragi. M-am oprit incercand sa ii disting trasaturile in intuneric. "Mai povesteste-mi despre prietenii tai!" spune. Continui sa il sarut. "Mai povesteste-mi despre prietenii tai!" Sexul vine ca o pedeapsa.
Povestile se termina cu happy end. Povestile reale se termina cel mai adesea cu "click-dreapta & ignore".

Dansez. Inca dansez langa el. Peste 10 minute iese singur pe usa clubului grabindu-se spre casa. Il urmez doar la cateva secunde. Nu vreau sa il ajung din urma.

vineri, 28 ianuarie 2011

Sunt V si vreau relatie cu tine!

     Ma uit in ochii lui... De vreo doua saptamani, imi scrie pe Romeo, iti trimite ceva sms-uri si chiar ma tot suna si imi spune cat de mult ii plac fotografiile mele si cat de mult isi doreste sa fie intr- o relatie. Turuie intr-una. E masculin, brunet si paros. Proaspat ras sa zicem. Cam slab ca si constitutie dar nu ma deranjeaza. Am cunoscut si tipi solizi (nu grasi) si tipi subtiri. Cred ca e unul dintre aspectele care ma influenteaza cel mai putin. Imi spune ca ar vrea sa ne cunoastem bine, sa vina la mine, sa vin pe la el si cam intr-o saptamana sa ne dam seama daca merge o relatie intre noi sau nu.
     Vorbeste. Mai apuc sa spun si eu ceva despre mine. Am impresia ca de fapt nu asculta. Cand ma sunase cu cateva zile in urma, imi gresise numele. M-a amuzat, l-am corectat, dar am retinut aspectul. Cum poti sa iti dai seama intr-o saptamana despre o relatie? Ma simt la piata. Cineva ofera, cineva plateste. Incerc sa trec peste disconfort. Imi spune ca trebuie sa ai pe cineva langa tine pentru ca asa e cel mai bine. Ca atunci cand vii acasa sa ai pe cine imbratisa si pe cine tine noaptea in brate. Lucruri in care ma regasesc... dar nu cred ca persoanele implicate sunt prezente la masa noastra :-)
     Imi spune ca trebuie sa fie mai tarziu la o masa cu colegii si ca nu prea are ce face vreo 2 ore pana atunci. Uneori lumea ma crede naiv... uneori ma cred si eu naiv. Imi dau seama ca vrea sa facem sex si gandul asta nu ma deranjeaza. E un tip destul de sexy. Asa ca il invit la mine .
     Foarte grabit. Foarte excitat. Imi aduce aminte ce erectie a avut cand mi-a vazut pozele. Erectia o am in fata ochilor. Saruta la fel de grabit fara sa deschida de tot gura.
     Parca era mai interesant imbracat. Desi e paros. Incearca sa ma penetreze si ii spun ca nu fac decat protejat. De ce in ziua de azi mai trebuie sa spui chestia asta? Pune prezervativul fara sa comenteze.
     E placut si ma las prada senzatiei. El imi spune ca e foarte excitat si ca nu a mai facut sex de cand a plecat din Bucuresti - vreo 2 sau 3 saptamani adica. Ejaculeaza. Imi place ca a stat peste mine si a incercat sa ma sarute desi scena nu a durat decat cateva minute. Ma relaxez si incerc sa savurez momentul. Sunt bine.
     Dupa ce ne spalam imi spune ca se va duce acasa sa faca un dus si se va duce in oras la intalnirea cu colegii. Ca ma va suna cand va iesi de la restaurant sau de dimineata. Stiam deja ca nu o va face. Si pana acum nu a facut-o. I-am trimis un mesaj pe Romeo in care i-am adus aminte de asta, a citit mesajul si nu a replicat nimic.
     Vreau Relatie cu tine! Pfuiii.... Cred ca am sa scot Relatia din optiunile de la Romeo :-)

vineri, 14 ianuarie 2011

Imi spune un prieten

     Un prieten foarte bun mi-a spus acum cateva saptamani... "De ce nu iti faci tu un blog in care sa povestesti despre incercarile tale de a-ti gasi persoana potrivita?"
     M-am gandit ca da, ar fi o chestie. Regret ca nu am facut acest blog mai devreme cand abia ma despartisem de M. Dar reflectand mai bine, mi-am dat seama ca am trecut prin niste clipe foarte dureroase si nu as fi avut puterea necesara sa scriu pe blog. Trebuie sa spun ca am cateva alte pagini de internet cu care ma lupt zi de zi. Nu reusesc sa muncesc la ele pe cat as dori. Inca nu m-am vindecat complet. Dar o sa povestesc pe rand. Si poate o sa fie suficient de interesant :-)