As vrea ...

     Aseara m-am plimbat prin centru... Aveam o pofta nebuna de a ma plimba prin oras. Intotdeauna mi-au placut orasele aglomerate. Unde lumea se plimba. Unde exista o agitatie mare, un continuu du-te-vino. Reclame luminoase. Claxoane. Vorbesc la telefon. Ma intalnesc cu niste prieteni pe strada. Ne salutam si imi continui plimbarea. Zambete. Neoane. Trecatori care alearga, strigand unul dupa altul. Magazine. Sex-shop-uri. Agentii de turism. Frumos..., visez din nou la excursia la bulgari. Ajung in Universitate, lumea iese de la un spectacol. Multa. Eleganta. Zambete. Indragostitii sau prietenii se asteapta in Pasaj. Trec printre ei mai departe. Ascult Buddha Bar - Ocean . As vrea ...
     Drumul ma atrage. Muzica imi rasuna in urechi iar zgomotul orasului se aude acum infundat. Placut. Ca un zumzet relaxant. Fara stridente. Sunt tentat sa ma plimb prin Centrul Vechi. Nu stiu de ce il percep intunecat si neinteresant. Cel putin pentru aceasta seara. Ma gandesc la Cismigiu. Aceeasi senzatie. As vrea sa ma sui la volan si sa conduc in noapte. Ma multumesc sa ma indrept spre Unirii. Cineva se plimba cu rolele. E tentant. Abia astept sa mi le pun si eu in weekend in picioare si sa dau o fuga prin Herastrau. Acolo chiar ca ai pe unde sa te plimbi. In jurul meu lumea iese din Centrul Vechi in gasca. Deja e destul de tarziu. E aproape 11 noaptea. Am un sentiment de libertate. As vrea sa continui sa merg si sa ma plimb prin orasul de lumini, insa dupa parcul Unirii totul se intuneca. Simt ca drumul se opreste aici.
     Ma intorc spre Sfantul Gheorghe. As vrea sa fiu undeva la munte si sa privesc stelele. Mi-au ramas in minte de cand eram pe drumul de intoarcere spre Bucuresti si am oprit in mijlocul campiei. Eram cu gasca. Nu era nici o masina. Nu era nici o lumina. Am stins farurile. Era vara si cald si 12 noaptea. Cineva s-a suit pe capota si s-a intins sa priveasca stelele. Mirosea a iarba si a camp. Aici orasul cu luminile sale acopera stelele. Unele abia reusesc sa patrunda.
    Mai sunt cativa oameni in statie care spera ca mai prinda un tramvai. Ma hotarasc sa il astept si eu. Ma duce pe Mosilor. Privesc luminile din apartamente. Fiecare lumina are povestea ei. Unele sunt puternice, unele sunt colorate, unele sunt slabe - intime si senzuale. Reclame. Magazine. Aci aglomeratia e aproape inexistenta. Cateva persoane se grabesc spre casa. Eu nu ma grabesc. Cobor din tramvai. As vrea sa continui sa ma plimb.
     Aici nu mai e nimeni care sa zambeasca. Zambesc eu. Muzica ma face sa merg in continuare. Ajung pe stradute. In fata la o casa o multime de tineri, la o tigara. Priviri. As vrea... Ajung acasa. Opresc muzica. Nu mai zambesc.

Comentarii

  1. exceptional, pentru cateva minute m-ai dus intr-o lume frumoasa, superba plimba superba descriere

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gasind ceva care nu este deloc ceea ce caut

Eu acum sunt liber

Lumina nopții este albastră