In camera e intuneric. Liniste.

     Doarme. Respira adanc in linistea camerei. Geme usor in somn visand lucruri inca neintamplate sau lucruri care nu se vor intampla niciodata. Il mangai usor pe par. Il sarut pe umarul ramas dezvelit. Talpile noastre goale se ating transmitand o caldura erotica. Dar... Somnul refuza sa vina. Nu am dormit aproape deloc.
     In toate datile in care ne-am intalnit a vorbit destul de putin. In seara asta a vorbit. Dintr-o rasuflare. Eu nu puteam sa spun nimic pentru ca orice as fi spus nu ar fi ajutat la nimic. Asa ca tac si il ascult. Il privesc.
     As vrea sa ii vindec ranile. As vrea sa imi vindec ranile. As vrea sa ii alung temerile. L-as strange in brate si l-as contopi cu mine. Acum zambeste in somn. Trecutul ne condamna sa nu avem viitor. Ne condamna la un viitor neclar, un altfel de viitor decat acela pe care mi l-as fi dorit eu. Tarele si temerile si ranile trecutului dor, facandu-ne uneori sa ne dorim mult mai putin decat meritam. Oamenii sufera, temandu-se sa nu sufere.
     Il iau din nou in brate. In camera e intuneric. Liniste.
     ...
     Urlu si nu ma aude nimeni.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gasind ceva care nu este deloc ceea ce caut

Eu acum sunt liber

Lumina nopții este albastră