SilverHusky

      Este al treilea post. Despre nici un alt tip nu am scris mai mult de un post. Desi el imi spunea ca isi doreste sa nu ajunga pe blogul meu, uite ca a ajuns mai multe postari decat oricine. De fapt, acest post nu este despre el. Este despre mine. La fel ca toate celelalte postari. Incerc sa scriu despre mine si despre ce simt in mine cand intalnesc pe cineva sau ceva mai deosebit in viata mea.      Am realizat - pentru a nu stiu cata oara - ca nu e suficient ca o persoana sa aiba calitatile care ma atrag sa iasa ceva serios. Iar ce a ramas in urma este un fel de vid. Simt o raceala interioara. Un fel de calm. Ma uit la profilele de pe Romeo cumva indiferent. Am scos optiunea de Relatie de pe profil. Apoi am pus-o la loc.      Cred ca am trecut intr-o alta etapa a maturizarii mele tardive. Uitandu-ma inapoi realizez ca era suficient ca cineva sa imi fie pe plac si ca eu sa ii fiu pe plac si sa incep sa cred ca sunt indragostit. Poate ca eram.      C era un tip cu care simtea

     Trebuie sa imi gasesc o farmacie buna. Aparent nu ar trebui sa fie nici o problema, oriunde te duci vezi in jurul tau cel putin una. Sa ma duc la tejghea si sa cer "Un pachet de indiferenta. Un flacon de detasare. Si puneti si un bax de nesimtire" (asta se da  intotdeauna la cantitati mari). Ar trebui sa iau niste doze de elefant... Si dimineata, si la pranz si seara.      O imbratisare? Nu, ca e prea emotionala. Un sarut? Nu, e prea romantic. Sex. Da. Da. Da. Dar fara nici o alta obligatie. Nimeni nu trebuie sa se apropie prea mult de celalat.      Dupa finalizare, spalam transpiratii, sperma si emotii. Toate se scurg in canalizare si putem fi din nou unii nevinovati, sau indiferenti, sau detasati. Unii chiar pot fi heterosexuali. Si putem sa avem din nou iluzia de a fi din nou stapani pe propriul destin. Si liberi de orice constrangere emotionala. O iluzie - suntem mai putin liberi de limitele interne. Cele care ne fac marginiti si cumva egoisti.     Hmm, ar fi bin

     Doarme. Respira adanc in linistea camerei. Geme usor in somn visand lucruri inca neintamplate sau lucruri care nu se vor intampla niciodata. Il mangai usor pe par. Il sarut pe umarul ramas dezvelit. Talpile noastre goale se ating transmitand o caldura erotica. Dar... Somnul refuza sa vina. Nu am dormit aproape deloc.      In toate datile in care ne-am intalnit a vorbit destul de putin. In seara asta a vorbit. Dintr-o rasuflare. Eu nu puteam sa spun nimic pentru ca orice as fi spus nu ar fi ajutat la nimic. Asa ca tac si il ascult. Il privesc.      As vrea sa ii vindec ranile. As vrea sa imi vindec ranile. As vrea sa ii alung temerile. L-as strange in brate si l-as contopi cu mine. Acum zambeste in somn. Trecutul ne condamna sa nu avem viitor. Ne condamna la un viitor neclar, un altfel de viitor decat acela pe care mi l-as fi dorit eu. Tarele si temerile si ranile trecutului dor, facandu-ne uneori sa ne dorim mult mai putin decat meritam. Oamenii sufera, temandu-se sa nu sufere.