duminică, 24 iunie 2012

Şi o iau de la capăt

      Trupuri. Unul mai atletic, sau unul slab, sau din contră unul mai solid şi musculos. Trupuri. Transpiraţie, gemete şi spermă. Trupuri. Ochi care se privesc. Trupuri care se încovoaie încercând să ajungă acolo unde nu vor ajunge niciodată. Acolo trupurile nu pot ajunge. Acolo doar sufletele potrivite unul cu celălat pot fi  împreună. Ochii se privesc, iar privirea rămâne la suprafaţa retinei. Nu atinge nimic şi nu trezeşte nimic înauntru. Nici măcar fantasmele nu există în realitatea pe care o stârneşte frecarea pielii noaste.
     Mă atinge şi nu simt nimic. Îl ating şi nu simt nimic. Suntem ca două trupuri învelite în nişte prezervative  invizibile menite să ne ferească de emoţii prea intense. Alt trup. O altă zi. Săruturile sunt sterile. Mecanice. Ne dezbrăcăm. Ne posedăm. Fără sa ne avem cu adevărat. Spermă.
    Nu vreau să simt nimic. Şi o iau de la capăt. Nu contează atâta timp cât nu simt nimic. Chiar îmi doresc ca celălalt să fie banal. E mai bine aşa. Să fie doar un alt trup gol lipit de trupul meu. Şi o iau de la capăt.
     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu