miercuri, 11 aprilie 2012

Sunt la marginea fericirii

     O ascult pe Lady Gaga cântând balada The Edge of Glory şi mă simt acolo, acolo pe margine. Melodia picură, o ascult şi realizez că în aceşti ultimi ani am uitat cum e să fii fericit.
     Da, am fost bucuros, am fost agitat, am fost grăbit, am fost necugetat, am fost orice, dar nu fericit. Am plecat şi am venit, am urmat sau am chemat la mine, negăsind însă ceea ce se pare ca ... caut. Am dat atentie, emoţii şi implicare. Am dat timp. Am dat mângâieri şi săruturi. Am dat sex. Am dat tot ce aveam. Uneori am senzaţia că dau, dau şi dau ... până peste puteri, că dau prea mult şi prea multe. Poate pentru că aş vrea să primesc tot la fel de multe?! Să fie o întrecere absurdă şi fără sens? Mă întreb.
     Şi apoi de unde începe fericirea? Unii se mulţumesc cu puţin, alţii au nevoie de foarte multe ca să fie fericiţi. Şi într-o seară, am realizat că lucrurile nu trebuie să fie complicate. Fericirea mea ar putea să înceapă cu surpriza sunetului soneriei care să îmi spună "Îmi lipseai şi am venit să te văd."

     Mă îndrept spre ... oriunde.
     Sunt la marginea fericirii.