Prima oră de Decembrie
Azi e prima zi a lui Decembrie. Este prima oră de Decembrie. Luna cadourilor şi a lui Moş Crăciun. Luna tumbelor prin zăpadă, a obrajilor roşii şi a sărutărilor îngheţate, dar totuşi fierbinţi. Dar ce faci când ai înainte o lună în care, cel puţin pentru moment, aceste lucruri nu par a deveni realitate? Încă de mici suntem condiţionaţi să credem că Decembrie este luna magică în care visele chiar pot deveni realitate. Este luna în care basmul copilăriei încearcă să ne intre în viaţă, indiferent dacă credem asta sau nu. Noaptea de Crăciun. Cineva visează la cadouri, cineva visează la o seară caldă cu prietenii, cineva visează la o seară tihnită alături de iubit tandru. Dar ce te faci când lucrurile astea nu există? Dar ce te faci când Făt Frumos nu există, sau dacă a existat vreodată nu mai e lângă tine? Trebuie să găseşti puterea de a te uita în interiorul sufletului şi să înfrunţi demonii verzi ai singurătăţii. Otrăviţi. Şi să mergi mai departe. Magia e în no