sâmbătă, 12 aprilie 2014

Raza de lumină

     E blond. E uşor roşcat. O idee mai mic decât mine, ca înălţime. Nu mă pot opri să nu mă uit la firele din barba lui. Firele din jurul gurii mă fascinează. Parcă văd pe fiecare din aceste fire ca şi cum ar fi nişte fire de lumină. Ca un halou. Zâmbeşte. Zâmbeşte, în timp ce vorbim despre banalităţile zilei. Iar barba îi luminează buzele. Se apropie de mine şi mă atinge banal pe braţ. Gânduri turbate îmi trec prin cap.
     Suntem nişte străini care se conversează pe teme de afaceri. Nu afaceri de suflet. Ar fi fost bine să fie aşa! Şi alte gânduri turbate îmi trec prin cap.
     La naiba! Afară plouă şi totuşi el zâmbeşte. Am să îi zâmbesc şi eu!

Un comentariu:

  1. Am un amic care a patit asta in tren. Pur si simplu era sa sara pe un frumos barbos necunoscut. Bine ca n-a sarit, doar a coborat din tren.

    RăspundețiȘtergere