Shakirele noastre de sâmbăta seara

   Am ieșit în seara asta în singurul club gay rămas deschis în București. Din nou, singurul. Nu știu cum se face dar dacă există două ori chiar trei cluburi gay deschise simultan, acestea nu rezistă prea mult timp în paralel.

   De fapt, cred că știu. În aceste locante, odată intrat fiind, zici că ai nimerit la un fervent concurs de frumusețe.  La care participă niște băieți pensați la maxim, cu haine sclipitoare și care sunt îmbrăcați destul de androgin. Nu, nu sunt veniți să agațe efectiv. Doar stau în ciurde și agățându-se unul de altul încearcă să își demonstreze reciproc feminitatea. Și când le reușește asta,  sunt perfect satisfăcuți. Printre aceste personaje îndoielnic masculine, mai zărești și altceva. Aceștia par ușor nelalocul lor, deși încearcă să se încadreze în atmosferă.

   Ceea ce se pare că nu se reușește a se înțelege de către cei care au astfel de locații este faptul că mai sunt și altfel de gay. Cei care nu sunt atrași de acești băieţi pretendenți la titlul de cea mai bună fată. Sau cu cel mai frumos botic. Acestora nu le vine să iasă în locații unde estrogenul fals se consumă în sticle de bere sau în cocteiluri cu picior. Poate că oferind altceva decât muzică din playlist-ul Zu, clientela ar fi diferită. Cu puţină răbdare un altfel de public gay s-ar putea coagula. Cine știe,  poate că cei de prin Ibiza, Olanda, Germania, Franța sau Italia s-ar putea să aibă habar despre asta.

   Sincer. M-aș duce la un club unde bărbații sunt bărbați chiar dacă preferă să iubească fesele musculoase ale unui alt bărbat. Unde nu cât de des sau cât de sus dai din cur este criteriul care atrage.
Ah, așa ceva nu există în București.

  Poate m-aș duce într-o cafenea unde aș putea cunoaște oameni noi - gay ca și mine. Un zâmbet şi discuţia ar putea începe.
Ah, stai, așa ceva nu există în București.

   Sau poate, atunci când hormonii dau năvală, m-aș duce la o saună sau ceva club de sex. Acolo unde poți penetra sau fi penetrat. Acolo unde transpirația și dorințele sexuale se consumă. Unde numai gemetele se aud în semiîntuneric. 
Ah,  am uitat, așa ceva nu există în București. 

   O capitală a păpușilor cu pulă, mândre la maxim de sânii inexistenți, pensate, sclipicioase, efeminate şi cu fericiri superficiale. Toate surori mai tinere ale Shakirei, maestre în chatul de pe GayRomeo. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gasind ceva care nu este deloc ceea ce caut

Eu acum sunt liber

Lumina nopții este albastră