Riding down the 2014 boulevard...

     Ultima zi al anului. Incredibil. Nu privesc înapoi cu mânie, așa cum spune titlul filmului. 2014 a  trecut repede, învolburat.
     Am încheiat o relație. M-am schimbat. Am slăbit destul de mult. Am alergat pe bicicletă la viteză maximă 2000 de km încercând să îmi ajung din urmă visele și să mă liniștesc. Ba chiar m-am îndrăgostit de un biciclist. Am petrecut serile de vară cu el admirând stelele din iarbă, îmbrățișat. Am simțit lucruri care nu credeam că se mai pot întâmpla. Sau pe care poate nu le mai merit. Și am plecat la Roma. Și când am revenit nu mai eram de unde plecasem. Supărat pe toți și pe toate, am făcut sex până când acest lucru nu a mai însemnat nimic. Chiar nimic.
     Cicatricile depresiei. Sunt ca un scut. Acum înțeleg că e ok să văd 500 de profile online care să nu îmi spună nimic. Și că pot exista 500 de persoane care să nu mă găsească interesant. Sau pe gustul lor. Frustrant de real.
     Văd acum greșeli pe care le-am făcut încercând prea tare să nu fiu singur. Poate că pe unele dintre ele le voi face din nou. Dar dacă măcar pe o parte dintre ele nu le voi repeta.... Atunci înseamnă că 2014 nu a trecut în van. 
     Sunt mai puternic. A fost chiar un an bun. Ce urmează?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gasind ceva care nu este deloc ceea ce caut

Eu acum sunt liber

Lumina nopții este albastră