vineri, 17 aprilie 2015

Dar sunt sincer

    Eu nu am să uit niciodată să fiu eu. Nu am să uit niciodată să zâmbesc.
    Sau cum e să suferi.
    Nu am să uit niciodată să îmi ajut prietenii şi cum să fiu lângă ei când au nevoie de un zâmbet sau de o încurajare.
    Nu am să uit niciodată să merg pe bicicletă sau pe patine. Sau pe role.
    Sau cum este să stai întins pe iarbă şi să priveşti cerul albastru. Să râd descătuşat şi liber.
    Sau cum este să iubeşti marea.
 
    Nu am să uit niciodată cum este să săruţi cu pasiune. Sau cum să simţi că te îndrăgosteşti. Da, este uşor să îţi creezi ziduri şi să crezi că ele te apără perfect de suferinţă. Sau de ratare.
    Am şi eu zidurile mele. Dar nu în ceea ce priveşte dragostea. Sau prietenia. Oricât am încercat nu am reuşit niciodată să fiu jumătate de prieten. Sau jumătate de iubit.
     Jumătatea aia sigură.
     Jumătatea care te duce pe vârf şi care de fapt ascunde un mare gol în înterior.
     Eu încerc să dau totul aşa cum sunt.
     Ştiu.
     Nu sunt perfect.
     Dar sunt sincer.