Zâmbesc deja
Hmmm... Mai sunt trei saptămâni. Până mă întorc la Roma. Va fi o mare diferenţă. De data asta nu mă va aştepta nimeni. Ca acum câteva luni. Cu toate astea sunt foarte nerăbdător. În ianuarie, am fost de ziua lui. Vor fi trecute exact 5 luni. În ziua plecării, pe o stradă anonimă m-a sărutat, curajos, direct pe buze. " Un sărut care trebuia să se fi întâmplat mai demult", mi-a şoptit. Am plecat spre metrou tulburat. Cu gustul sărutului încă pe buze. M-am întors şi m-am uitat în spate. El se îndepărta, pierzându-se treptat în lumea de pe trotuar. Nu s-a întors. Cred că avea lacrimi în ochi. Ca şi mine. Acum Roma este un tablou fără imagine, o pânză nudă pe care se poate picta orice. Oricine. Am visat odată că am ieşit din hotel iar el era vis-a-vis. Privindu-mă. Zâmbind. Sunt un prost. Dar voi zâmbi din nou. Pentru mine. Voi zâmbi pentru că voi fi în oraşul pe care îl ador. De unde nu aş mai pleca vreodată. Cel mai romantic oraş.