marți, 29 noiembrie 2011

Tandreţe şi alte lucruri rare

      În întunericul din sală, mă ţine de mână, mă mângâie pe degete, îmi frământă pielea. Se apleacă spre mine şi îmi şopteşte la ureche: " Ce perniţe haioase ai la mâini!" în timp ce mă apasă în palmă.
      Are momente de tandreţe şi de joacă care mă cuceresc. E haios să descoperi la un tip de 39 de ani asemenea momente. Deja suntem la al doilea film. După primul film, ne-am oprit la el acasă. Deşi părea atât de tandru, am avut surpriza neplăcută să văd ca nu se sărută. Sexul a fost unul agresiv şi dominator; plăcut, dar lipsit de o intimitate prea bogată.
      Acum suntem la al doilea film, însă nu suntem singuri. Mai e cu noi cel mai bun prieten al lui aşa ca seara se încheie imediat după film.
      Este o excepţie. Am întâlnit băieţi tineri deschişi, haioşi şi spontani. Capabili de a se îndrăgosti. Am întâlnit bărbaţi copţi care nu mai pot să îşi dea şansa de a fi relaxaţi, spontani şi deschişi faţă de cei din jurul lor. Foarte rar am găsit un om de vârsta mea care să nu fie blazat în dragoste şi care să nu fie blocat în ciclul rutinei zilnice. Incapabili de dragoste în aparenţă.
      Îmi plac excepţiile, îmi plac surprizele. Aş vrea să îl revăd şi să îl sărut... măcar o dată.
Sunt ca un burete ce absoarbe tandreţe. Hai, ia-mă de mână!