Lumina nopții este albastră
E 5 dimineața. E ciudat. Soarele are o lumină albastră ce inundă și colorează totul. Nu credeam că pietrele și zidurile orașului pot fi deodată toate albastre. Înainte ele erau roșii, galbene, roșcate - acum parcă toate au aceeași culoare a nopții. Care a fost și care acum nu vrea să se lase alungată. Mă sărută ușor. Suntem singuri pe o stradă pietruită. O liniște perfectă spartă doar de agitația vrăbiilor care nu mai au răbdare. ”Acolo, undeva, este cineva și pentru tine”, îmi spune. Sunt emoționat și îl iau în brațe. Și îl strâng tare, nu aș mai vrea să îi dau drumul. L-am privit toată noaptea dansând. Și am dansat și eu lângă el. Uneori mă apuca o tristețe intensă, frustrat pentru că nu aveam cum să dansez lipit de el. Eram totuși într-un club hetero, într-un oraș de provincie important. Și totuși. Și găseam să îi spun nimicuri numai pentru ca să mă apropii de el și să îmi lipesc tâmpla de a lui chiar și doar pentru câteva secunde. Aproape că nu conta ceea ce spuneam. Sau ceea ce r