Eu acum sunt liber
Stă gol în fața mea. Gol și musculos. Fibra lângă fibră. Un David român, dotat și cu un zâmbet încurcat pe figură. "Vin la tine sa fac un duș?" m-a întrebat direct în weekend-ul petrecut deunăzi la Eforie Nord. Ne văzusem pentru un weekend pentru prima dată cu mai bine de un an în urmă. "Ești primul meu crash pe Instagram și vreau să te cunosc." Și cu un an în urmă era la fel de direct în ceea ce își dorea. Am făcut cinat împreună, am privit stelele noaptea pe plajă până târziu în noapte și ne-am sărutat până nu mai simțeam gustul dulce al buzelor. Ne-am regulat și ne-am mângâiat. Ne-am mângâiat și ne-am regulat. Deși știam că el nu este potrivit pentru mine, am plecat tulburat rău de la mare. Câteva săptămâni bune. Confuz. Pentru că nu mai cunoscusem niciodată pe cineva cu un trup atât de perfect. Cu un zâmbet atât de cald. Dezastru. "Vin la tine sa fac un duș?" Dușul a rămas pentru la sfârșit abia când trupurile au fost satisfăcute de pasiunea brutală a