sâmbătă, 28 februarie 2015

Lampa de dincolo

     Am aprins lampa dincolo. Pur și simplu, am aprins-o. Are o lumină galbenă, caldă. O aruncă în sus direct pe tavan, zici că e o făclie. Nu prea o aprind de obicei. Camera de alături este doar biroul meu unde lucrez. Și doar atât.
    Acum lumina galbenă mi-a adus o căldură în suflet. Brusc. Simțeam cumva camera în mine. Caldă. Și casa parcă mai mare. Și nu m-am simțit singur. Era camera în care stătea el cea mai multă parte din zi. Și din noapte.
     Acum a trecut aproape un an de la despărțire. În tot acest timp, lampa a rămas neaprinsă. Nu a avut de ce să fie aprinsă. Nici acum nu ar avea de ce să fie aprinsă. Dar cu toate astea o voi aprinde. E bine când îți aduci aminte de lucrurile frumoase. Dar e esențial să nu uit lucrurile rele care m-au făcut să sufăr. Și să nu repet greșelile trecutului.
    În seara asta am aprins din nou lampa. Cercul galben de lumină mă duce cu gândul la soarele pe care îl iubesc.
    Damn, vine primăvara.

vineri, 6 februarie 2015

Ceea ce mi-a prescris doctorul

     Iese din baie agitat, încă respirând greu. E atletic, chelios şi cu un pic de barbă. Reţeta perfectă, pe care o poate prescrie orice doctor pentru un suferind ca mine.
     Se întinde alături de mine şi corpurile noastre se împleticesc. Obosite. Satisfăcute. Mă sărută pe gură uşor. Apoi îşi odihneşte capul pe pieptul meu iar buzele parcă mă sărută în continuare pe sfârc. Îi simt respiraţia caldă. Respiră greu.
     De patru ani mă tot întreb cum să fac să îl întâlnesc. Desigur, undeva trebuie să fie un clenci. Nimic nu este aşa de bun pe cât pare.
    Toţii tipii buni ori sunt luaţi ori sunt heterosexuali. El sigur nu e hetero. Damn !