Un pahar de apa
Urasc despartirile. Urasc despartirile pentru ca ma lasa gol in suflet. Pentru ca de fiecare data simt ca pierd din nou o sansa la fericire. Din nou. Si din nou. Fericirea o simt ca este ca un pahar de apa din care beau inca o inghititura. Si inca una. Pana ce paharul ramane gol. Si insetat, il ling ca sa imi aline setea. In speranta, ca voi mai gasi cateva picaturi. Limpezi. Ude. Dar acum gustul este amar. Cand vad ca oamenii sunt in stare de orice pentru a se satisface pe sine. Aproape un an. Zi de zi. Sunt in stare sa te tina in brate si sa iti declare iubirea privindu-te in ochi si sa te posede. Piele pe piele. Transpiratie pe transpiratie. Respiratie pe respiratie. Si apoi liniste. O poarta care se inchide. O lume care dispare. Un continent care se indeparteaza. Un corp. Ma imbratiseaza. Un altul. Transpiratie. Posedare. Fara promisiuni. Fara te iubesc. Profund in interior. Dar fara continut. Ma folosesc de aceste corpuri transpirate ca sa uit. Sa i