Pentru că nouă ani
Să te revezi cu cineva după mulți ani niciodată nu e ușor. Nu e deloc ușor. Și mai ales când întâlnirea ( Valentino, Valentino ) a însemnat atât de mult la momentul respectiv. Nu mai ești ceea ce ai fost și nici nu mai ai cum să fii. Ești luat de val, ești în magia momentului, ești îndrăgostit. ... Nouă ani sunt mult timp. Am stat și am povestit fiecare, timp de doar câteva ore cât am avut la dispoziție, cam ce s-a întâmplat în tot acest timp. Și am redus la nivel de minute cele mai importante povești de dragoste și întâmplări pe care le-am trăit în acești ani. Și le-am povestit cu prietenie unui om de care am fost îndrăgostit nebunește. Și de care cred că mai sunt încă. Ce ironie. Unde fuge dragostea când nu mai poate fi? Ce ironie să trebuiască să bag în căsuța prieteniei, un vis. Imposibil ca orice vis, dar un vis frumos care m-a făcut să simt o emoție vie, un vis care mi-a dat aripi. Acestui vis să îi povestesc alte vise, poate la fel de frumoase,