Acest mâine

Simțeam cum, pe negândite, mă cuprinde melancolia. Stabilisem cumva tacit ca aceasta să fie o întâlnire în care să ne petrecem împreună weekendul lui liber - o întâlnire unică care să nu se mai repete niciodată. Și acum era a doua și ultima dintre serile în care puteam fi împreună.

Plimbări pe plajă noaptea. Sex. Plimbări pe plajă din nou, de data asta ziua. Mângâiat niște pisici leneșe. Ne-am ținut de mână în timp ce eu conduceam. Săruturi furișate. Sex. Zâmbete și multe povești povestite în grabă.

Și acum mă lupt cu mine ca să nu mă cuprindă melancolia. Mai avem o noapte.

Acum suntem în pijamale la Netflix și ne bucurăm de căldura corpului celuilalt. Picioarele sunt împletite într-o îmbrățișare dulce. Vedem un film. Mintea mea mea aleargă. Sunt încă pornit și nu îmi găsesc pacea. Nu pot să stau locului. Aș vrea ca tandrețea să nu se termine.

Ziua de Mâine mă obsedează. 

Mă împing tot mai mult până mă lipesc de el. Încântat, el mă îmbrățișează. Mă simt bine și parcă tot mai cald. Scap încet de pijama, încercând parcă să nu mă desprind prea mult de el. Îl simt acum pe pielea mea. Întind mâinile și îi prind coapsele muschiuloase. Îl trag mai aproape.

El vine și parcă pe negândite se strecoară în mine.

Filmul se derulează în continuare și încearcă fără succes să ne capteze atenția.

Suntem aproape, foarte aproape.

Întrepătrunși.

Se rotește deasupra mea, iar ochii lui strălucesc în lumina televizorului. Văd totul, mușchii cum joacă sub piele, sfârcurile strânse de excitare. Și brațele lui care mă trag cât mai aproape. Mă privește fix în ochi. Eu la fel. Încerc să văd, să simt ceea ce simte.

Știu ce simte. Același lucru îl simt și eu.

Gândurile mele au fugit. Din fericire.

Acum e o seară foarte târzie sau o dimineață foarte devreme.

E deja Mâine.

Și deocamdată, acest Mâine e o zi frumoasă.