Nu încercați să mă sărutați

Nu mă sărut cu tipii cu care fac sex. Foarte rar. Mai mult o atingere. Mai mult un gând. Mai mult o speranță. Nu vreau să mă apropii, nu vreau să se apropie.

Și totuși... Uneori încerc să mă apropii.

EL mă întreabă ce am mai făcut în ultimii 15 ani de când nu a mai dormit în brațele mele. Nu știu dacă știe, poate nici nu mai știe despre acea noapte.

Și îi povestesc ce s-a mai întâmplat. Mă privește.

Nu înțeleg dacă înțelege, nu știu dacă știe. Nu știu dacă mai știe cât de mult mi-a plăcut de el.

Dar el nu a putut. Sau nu a vrut. 

Vorbește foarte puțin despre el, ca întotdeauna.

Știu că mă place în continuare, mi-a făcut de mai multe ori complimente pe Romeo. Iar eu am răspuns la fel.

Dar acum el locuieste la sute de km de București. Și ce mod mai plăcut e să te revezi una dintre cele mai intense pasiuni decât la o partidă de sex în trei?!

Ha ha ha.

Glumesc, dar chiar asta am făcut.

Să fiu aproape de carne. Și să încerc să fiu departe de suflet. 

Carne a fost.

El surprinzător de temător, complexat, nu prea își găsea locul în triunghiul sexului instant și pervers. La un moment dat, s-a mai relaxat, dar cumva tot inhibat.

Nu l-am sărutat. L-am privit de departe. El era aproape un spectator al unui film din care culegea doar imagini. Atingeri. Penetrări. Spermă.

...

După. Mă întreabă ce s-a mai întâmplat cu mine în acești 15 ani.

Îi povestesc. Dar nu îi spun cât de mult am suferit când a dispărut. 

Vorbim de kink-urile împărtășite acum in trei.

Da, îi spun, le-am căutat, și că acum le folosesc ca un scut. 

... 

De tandrețe și căldură, am observat, că nu are nevoie nimeni. 

Simt un nod în gât.

...

Chiar așa e. Se cere sexul fast-food și e bine că e măcar atât. Dar uneori trebuie să mă lupt mult pentru cineva neinteresant cu adevărat. Și am cam obosit.

...

Anul ăsta nu am avut nici măcar un date. Cu cineva interesat să te cunoască și de care ești interesat să îl cunoști. Fără grabă. Fără presiune.

Toți sunt interesați de carne și kink-uri și nimeni de ceea ce e în spatele măștii.

Știu că țin lumea la distanță. Știu că nu sărut.

Și atunci... Cum să vrea cineva să mă sărute?!

... 

Uneori nu mai știu cine sunt. Poate cel care Dincolo de mască nu e cel care trebuie. Poate este un neadaptat. Poate este un nerealist. Poate este prea romantic pentru o lume în care pozele care încântă sunt multe făcute cu Inteligența Artificială în loc cu oameni frumoși în carne și oase. Reali. Care sunt destui pe peste tot.

Sunt liniștit, ascuns în spatele măștii. Nu încercați să mă sărutați.