Sunt sigur

Se așează pe scaunul din față. Îl recunosc.

Ne întâlnim în tramvaiul 21 de vreo trei ani, de vreo două, trei ori pe an, în fiecare an. Este subțire, înalt, cu o față osoasă și masculină. Barba de câteva zile îi accentueaza și mai puternic maxilarele. Îi remarc geaca și șapca de firmă, dar în rest pare complet obișnuit.

Zâmbește spre telefon.

Nu, nu era pe vreo aplicație. Mâinile cu degete subțiri îi aleargă pe ecran. Își îndreaptă ochelarii de vedere rapid, nu ridică aproape niciodată ochii din ecran, lumea din jurul lui aproape nu există pentru el.

Orașul ăsta mare, uneori este foarte mic.

Zâmbesc, amuzat.

Sunt sigur că îl voi reîntâlni în tramvaiul 21.

Deși nu ne vom da întâlnire.

Niciodată.