SilverHusky

     Să te revezi cu cineva după mulți ani niciodată nu e ușor. Nu e deloc ușor. Și mai ales când întâlnirea ( Valentino, Valentino ) a însemnat atât de mult la momentul respectiv. Nu mai ești ceea ce ai fost și nici nu mai ai cum să fii. Ești luat de val, ești în magia momentului, ești îndrăgostit.       ...     Nouă ani sunt mult timp. Am stat și am povestit fiecare, timp de doar câteva ore cât am avut la dispoziție, cam ce s-a întâmplat în tot acest timp. Și am redus la nivel de minute cele mai importante povești de dragoste și întâmplări pe care le-am trăit în acești ani.      Și le-am povestit cu prietenie unui om de care am fost îndrăgostit nebunește.      Și de care cred că mai sunt încă.      Ce ironie. Unde fuge dragostea când nu mai poate fi?     Ce ironie să trebuiască să bag în căsuța prieteniei, un vis. Imposibil ca orice vis, dar un vis frumos care m-a făcut să simt o emoție...

Sufăr din dragoste, îmi zice. Fostul meu e un nenorocit și s-a purtat oribil cu mine și aș avea nevoie să fiu cu cineva. Să dorm îmbrațișat cu cineva, îmi zice. Să dorm, nu altceva că nu sunt în stare, imi zice. Mă blochez. Eu nu am mai dormit cu cineva îmbrațișat de aproape trei ani. La fiecare ocazie, am evitat la maxim orice ar fi fost mai mult decât sudoare, spermă și eliberare de moment. Și mereu am exclus din start rămas-ul peste noapte. La mine, sau la el. Cu toate astea, ar mai fi fost vreo două persoane cu care aș fi vrut să stau îmbrățișat până dimineața. Dar până la urmă, viața a fost cea care a decis că nu așa trebuie să decurgă lucrurile. Vin la tine zilele astea, îmi zice. Sunt confuz. Am spus deja că e ok, că poate să rămână la mine, dar sunt confuz. Nu știu ce simt și de ce o astfel de apropiere posibilă mă încurcă și mă tulbură. Îmi închipui cum ar fi să fie. Mai trece o săptămână. O să vin la tine zilele astea, cred că miercuri, îmi spune. Încerc să respir și să fiu c...