Nu stiu daca, nu stiu cum, nu stiu unde

 M-am oprit sa fac o poză. Luna aproape plină strălucea pierdută în oglinda lacului - m-a atras imediat ca un magnet. Limpede si neagră, apa creea o reflexie perfecta.

Magic.

O prietenă mi-a spus o dată, demult, văzând poze făcute de mine: Cine face fotografii la lună, este un romantic incurabil. Vorbele ei mi-au rămas întipărite pentru totdeauna în minte pentru că m-am regăsit perfect în ele. Deși nu aș vrea. E greu să fii romantic. Și de asta ascund chestia asta cât pot de tare. Dar sunt unele perioade cand e mai puternică decât mine. Mult prea puternică.

Mă sui din nou pe bicicletă. Nu am mai ieșit pe biclă de mai multe săptămâni. Sunt bucuros. Aleea șerpuiește pe lângă lacul tăcut, iar lumina lunii mă urmărește. Sub raza puternică a lanternelor bicicletei, se găsesc deodată, după o curbă, un cuplu de băieți care se țineau de mână în întuneric. Speriate, timide, mâinile lor se despart, parcă regretând. O fracțiune de secundă și cei doi rămân în urmă. Mâinile lor se vor găsi din nou. În întuneric. Sunt sigur.

Continui pe biclă. Fug de lună și o regăsesc drept în fața mea pe partea cealaltă a lacului. Am un loc preferat și parcă m-aș opri. Să văd stelele. Să mă întind pe iarbă pe spate și să le las să cadă peste mine. Uneori partea asta mai romantică își face de cap și mă zapăcește, îmi strică liniștea.  Acum mă face să îmi doresc intens să mă plimb noaptea prin Herăstrău pănă luna se pierde prin ape și să mă țin de mână ca și cum a doua zi nu ar exista. Să mă sărut, până ce respirația nu mai este.

Mda, romantismul ăsta îmi zăpăcește rău gândurile. Pedalez. Nu mă opresc. Pedalez. Văd din nou în minte mâinile băieților care se separă. Și care mai apoi se regăsesc înfrigurate. Pedalez.

Ultima relație s-a desfășurat între două avioane - emoții la sosire și tristețe la plecare. Fiecare moment încercat să fie trăit la intensitate maximă pentru a stoarce fiecare secundă de fericire. Mii de mesaje si sute de apeluri video. Urăsc WhatsApp-ul. E groaznic să aștepți un mesaj sau un apel care nu vine atunci când ai avea mare nevoie de el. Să nu poți să fii aproape cu adevărat. Sper să îmi treacă perioada asta romantică cât mai repede. 

Tihnă și tandrețe împărtășită.

Nu știu dacă mai pot. Nu știu cum să o găsesc. Nu știu dacă o voi putea trăi.

Nu știu dacă mai e timp.